Despre o veche si noua pasiune

Eu ma hranesc citind. Se aude ca in ziua de astazi este o virtute, asadar de cele mai multe ori si o lauda. Ca sa elimin orice dubiu, nu vreau sa ma laud. De foarte mica marea mea pasiune a fost cititul.Aveam legitimatie la biblioteca din orasel si desi oferta nu era foarte stufoasa eram indragostita de ce gaseam pe acele rafturi. Tin minte si acuma raftul din categoria "Copii" unde mi-am descoperit si hranit pasiunea pentru prima data. Erau putine carti dar mi mi se parea o colectie impresionanta. Am citi Heidi -Fetita muntilor de 6 ori si de fiecare data mi-a placut si mai mult. Stiam in unele carti paragrafele care urmau dar nu ma deranja, le traiam de fiecare data la fel. Uneori, nutream si speranta ca evenimente care nu imi plac se vor schimba...naivitate de copil. Imi amintesc si acum cu drag de Seri Albastre, de Mary Poppins, de Secretul celor doua fetite, de Cuore Inima de Copil si multe alte randuri care mi-au marcat copilaria. Mama ma certa mereu ca nu citesc pentru scoala si ca imi stric ochii dar nu mi-a pasat niciodata si uneori, ca sa nu ma certe puneam coperta unei carti de la scoala pe o cartea de a mea si eram cel mai studios copil (ideea asta mi-a venit tot dintr-o carte). Prin clasa a 6-a am trecut la carti din categoria adulti. Multi timp le priveam curioasa titlurile dar nu indrazneam sa le imprumut deoarece aveam doua bibliotecare extrem de rigide si imi era frica sa nu ma certe. Mi-am luat inima in dinti la un moment dat si am pus mana pe o carte din aceasta categorie, imi amintesc si acum expresia socata a bibliotecarei cand m-a vazut cu ea in mana (era o tanti mica de statura, pistruiata , cu vocea groasa si parul scurt), tin minte ca mi-a spus ceva de genul : esti sigura ca vrei sa imprumuti cartea asta? Am raspuns timid ca da si nu a mai comentat. Nu imi aduc aminte despre ce carte era vorba, stiu ca era ceva cu un cal si stapana sa, care se indragosteste de un fermier...si cam atata imi amintesc. Nimic deocheat, stati linistiti.
Oricum, ideea este ca am citit tot ce mi-a cazut in mana. Marele meu regret este ca nu mi-am notat titlurile, autorii ca sa imi amintesc astazi despre tot ce mi-a trecut prin mana,
Din pacate astazi nu mai citesc carti decat rar dar citesc la fel de mult. Citesc de fiecare data cand am un pic de timp liber, citesc un miliard de bloguri (nu chiar), de povesti de viata, citesc oameni diferiti, am rabdare sa analizez gandurile fiecaruia, ma atrage aproape orice stil si pentru unii dezvolt chiar o pasiune si un fel de devotament. Sunt unii pe care nu ii citesc luni de zile si imi aduc aminte, mi se face cumva dor de povestile lor de viata, de ideile lor si de inteligenta lor. Chiar daca am un blog de beauty citesc putine bloguri de acest fel deoarece pe undeva gasesc frivolitate in aceasta categorie, nu intotdeauna, sunt blogeritze cu substanta care scriu numai despre beauty, Adela Sirghie este una dintre ele si mai sunt si altele care imi plac si ma inspira.
Nu stiu exact de ce am scris post, poate pentru ca in ultimele zile am citit-o pe Floriana Jucan si scrie femeia asta cu atata substanta, cu atata pasiune incat mi-a amintit de ce iubesc asa de mult cuvintele in fraze.
Cititul pentru mine este un vis, un vis in care intru de buna voie, constienta si treaza, cu la fel de multa pasiune dupa foarte multi ani, nu consider ca cititul ma face niciun om mai cult nici mai inteligent, este o pasiune la fel ca oricare alta si nu indraznesc sa ii privesc de sus pe cei care nu o fac, fiecare are dreptul sa se dezvolte diferit, dupa placul sau.
Voi cititi? Daca da, ce?