miercuri, 23 noiembrie 2011

Din experientele mele.

Am de cele mai multe ori impresia ca lumea nu vrea sa inteleaga ca unele lucruri chiar dauneaza grav sanatatii. Mai precis, ar putea sa te omoare. Intradevar, pana nu patesti sau pana nu pateste  un apropiat al tau ceva de genul de cele mai multe ori tinzi sa nu crezi sau sa mizezi pe conceptul "mie nu are cum sa mi se intample". Am facut si eu o multime de lucruri daunatoare pentru corpul meu, mintea mea si sanatatea mea de-a lungul vietii. Una dintre cele mai daunatoare actiuni o consider faptul ca am luat pastile de slabit. Ma lupt cu kilogramele in plus de ani buni, din copilarie mai precis. Nu stiu daca e de vina mostenirea genetica sau mancatul haotic din copilarie, poate ambele, cert este ca in adolescenta mai ales ma afecta serios problema acesta. Bineainteles ca este mult mai usor sa alegi calea rapida si eficienta fara sa te gandesti la consecinte.Am facut regim peste regim, de la disociate pana la...foame pura. In clasa a 12-a am inceput sa iau pastile de slabit (prima data) si am slabit subit 16 kg. Eram in al 9-lea cer, aratam intradevar senzational dar ma simteam groaznic. Starile pe care ti le dau astfel de medicamente nu le pot explica in cuvinte. Neliniste, agitatie, nervozitate.
Evident, in scurt timp am pus kilogramele la loc. Cine se amageste ca va slabi rapid si se va mentine greseste enorm, organismul dupa ce este privat de toate grasimile si nutrientii de care are nevoie isi face rezerve din aproape orice ai manca. Intr-un an am fost la loc, daca nu chiar mai pufoasa decat inainte. In anul doi de facultate m-am gandit sa repet experienta cu vestita Pastila de slabit. Imi era putin teama sa nu revin la acele stari dar am zis ca merita sacrificiul. M-am ales cu tahicardie si in scurt timp am ajuns la urgenta cu pulsul 140. Starile erau mult mai groaznice decat inainte, nu dormeam decat 2-3 ore pe noapte, eram mereu agitata, nu imi gaseam locul dar nu era energia aceea pozitiva care te face fericit, era o energie care ma termina psihic. Imi amintesc si acum ca in 2 ore mi-am mutat singura toata mobila din camera in conditiile in care aveam doua dulapuri enorme pe tot peretele. Le-am mutat fara niciun ajutor de pe un perete pe peretele opus, patul dublu pe celalalt perete, ce sa mai, aveam niste puteri supraomenesti. Din pacate aceste puteri ma terminau incet. Am renuntat la ele dupa ce am ajuns la urgente cu pulsul 140 si mi-am promis ca niciodata nu o sa mai fac greseala sa imi pun viata in pericol, oricare ar fi miza.
Am realizat ca puteam muri din cauza tampeniei mele si mi-e greu sa vad cum in jurul meu mai sunt inca fete/femei cate isi risca viata pentru nimic. Am ales in schimb sa ma hranesc sanatos pe cat posibil, sa fac sport, sa evit prajelile, sucurile, dulciurile(nu sunt mare fana oricum), sa traiesc frumos si sa ma bucur de viata mea si de coprul meu asa cum sunt. Nu stiu daca maturizarea mea din acest punct de vedere a venit odata cu varsta sau cu experientele traite dar as vrea daca cititi acest post sa stiti ca veti fi cu adevarat fericite doar atunci cand va veti accepta si iubi asa cum sunteti. O sa va simtiti bine atunci cand slabiti 10-20kg, nu zic ca nu dar e o fericire de scurta durata care s-ar putea sa lase urme de nesters pe sanatatea voastra.
Un alt pericol de moarte pe care l-am constientizat in timp este expunerea la soare si solarul. Am o piele extrem de alba, folosesc intotdeauna cea mai deschisa nuanta de fond de ten asadar va puteti imagina cate ore mi-am petrecut in soare.M-am ales cu arsuri destul de grave de cele mai multe ori, slava Domnului ca m-am oprit inainte sa ma aleg cu cancer.Din nou, aceasta obsesie de a fi bronzata trimite la moarte tot mai multe tinere.O cunostiinta de-a mea a murit acum doi ani, diagnosticul a fost cancer de piele. A aflat ca are cancer insarcinata fiind in 6 luni si nu a putut incepe tratamentul decat dupa ce a nascut deoarece exista riscul sa afecteze copilul. A murit la cateva luni dupa nastere, a fost prea tarziu pentru ea iar cancerul de piele este cea mai galopanta forma de cancer.
Ideea acestui post nu este sa va sensibilizeze experientele mele si ca sa faca sa constientizati ca sanatatea este cel mai important avut al nostru. Doar fiind sanatosi, putem sa fim fericiti. Invata sa te accepti, sa te iubesti exact asa cum esti, problemele de greutate se pot rezolva cu rabdare si echilibru, sa nu crezi ca cei din jurul tau te vor iubi mai mult daca vei avea cu 5 kg in minus.
La final, cel mai important sfat : priveste-te prin ochii tai, nu prin ochii altora. Fiecare are standarde diferite de frumusete si s-ar putea sa incerci sa satisfaci mereu dorintele altora cu privire la modul in care arati nu ale tale.Daca esti inteligenta in ceea ce te priveste, cu siguranta esti si frumoasa.

9 comentarii:

  1. Sa stii ca ma tot gandesc la problema asta de cateva zile, dupa o discutie cu colega mea. Eu am avut multe kilograme in liceu, si am fost complexata, asa ca m-am pus pe-o dieta mai sanatoasa si am inceput sa merg mult pe jos (nu rezist la sport din cauza ca am platfus si ma dor talpile de-mi ies ochii din cap) si am inceput sa slabesc, dar obsesia asta cu slabitul m-a dus in cele din urma la psiholog, pentru ca imi distrusesem odata cu asta si toata increderea in sine, pentru ca ma vedeam in continuare grasa. Si inca fac asta, din pacate, doar ca intre timp am realizat ca e mult mai important ce am in cap, nu sa fiu slaba, si in ingrijesc organismul cat de bine pot. Evit sa mananc prostii, dulciuri nu pot sa nu mananc pentru ca altfel ajung la spital cu perfuzie de glucoza:)) Dar incerc sa ma mentin si sa gasesc un echilibru, si compensez prin vitamine si minerale alimentatia pe care o am. Am incercat sa nu ma mai privesc ca pe o fata grasa, sau plinuta, sau mai stiu eu cum- sunt o fata normala! Si inca una desteapta, care face o facultate, si se distreaza si stie sa-si traiasca viata.
    Nu mai vreau niciodata sa fiu dominata de-o dieta si de-un program stupid care nu face decat sa ma incatuseze si sa-mi ingusteze viziunea asupra celor din jur. Odata ce te vezi pe tine gras, incepi sa-i judeci si pe cei din jur.
    Scuze de comentariul lung,
    O zi faina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da ai mare dreptate cu ce spui. Am evitat mereu sa iau pastile, piulule de slabit si altele. Pentru ca mi-am dat seama ca nicio minune nu tine prea mult Se poate slabii si natural. Eu am slabit 10 kg in 3 luni doar schimbandu-mi stilul de alimentatie.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Lestie: si eu am platfus, fac step cu incalaminte moale si nu ma deranjeaza.:) Am avut si eu probleme la inceput dar m-am ambitionat sa nu ma las.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-a placut partea cu "sa ne iubim asa cum suntem", de fapt asta e esentialul.
    Marea problema cred ca e presiunea media, peste tot ne sunt prezentate femei scheletice ca ideal de beauty. Poate ca am eu o problema la mansarda, dar 80% din ele mi se par efectiv urate, plus ca si tendinta in machiaj merge tot inspre uratire.
    Stiu destule fete frumoase, normale, unele chiar slabe, care se vad grase, tin cure, fac depresii pe tema asta. Ce se intampla oare cu lumea asta in care traim?
    Foarte bine ai punctat si cu protectia solara.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Coconut: eu am spus si sustin ca nu sunt de acord sa ne complace in kg in plus si sa mizam pe acceptare dar nici sa ne schilodim si sa ne traumatizam ca sa aratam bine nu cred ca merita. E vorba de echilibru...:)Ma bucur ca ti-a placut postul.

    RăspundețiȘtergere
  6. adica ...un mod de viata...asa este cel mai bine...sa ne alegem un mod sanatos de viata pe care sa-l pastram...( cunosc si eu...toateee...retetele de slabit :))) )

    RăspundețiȘtergere
  7. de acord, am scris si eu o postare legata de acceptarea fizicului asa cum este; daca societatea e bolnava, nu-nseamna ca trebuie sa ne imbolnavim si noi...

    RăspundețiȘtergere
  8. Interesante ambele subiecte, dar si mai interesanta coincidenta sa apara amandoua in aceiasi pagina.

    1. Aprecierea de sine - foarte de acord. Oarecum. Pentru mine sanatatea este inainte de toate. Si mai slab nu inseamna mai sanatos. DAR, sa zicem, ai o buba mare infectata din care curge puroi mov pe gat. Poti sa fii foarte impacat cu ea din punct de vedere estetic. Sau poti sa pui o esarfa peste si sa nu observe nimeni. Dar eu unul, la doctor tot m-as duce :).
    Ideea este ca greutatea in plus este un simptom inainte sa fie o cauza. Iar factorul cauzator poate crea si alte probleme. Acceptarea de sine nu trebuie sa insemne ignoranta.

    2. Nu stiu cat de tare sa subliniez asta: STATI LA SOARE! Nu la Solar! Si fara creme, unguente sau alte *******. Aveti nevoie de Soare, aveti nevoie de razele UVB, aveti nevoie de VITAMINA D. Este o vitamina/pro-hormon produsa in piele, in contact cu razele UVB. Normal, asta nu inseamna sa stati sa va ardeti.

    Spuneam la inceput ca este interesanta coincidenta de a vorbi despre cele doua teme in acelasi articol, pentru ca doua dintre rolurile cele mai importante ale vitaminei D sunt: importanta in reglarea metabolica (hormoni sexuali, tiroidieni, etc.) sau a dispoziţiei (anti-depresiv). Sa nu mai zic de faptul ca este probabil substanta cu cel mai puternic rol anti-cangerigen din corp...

    RăspundețiȘtergere